Ciclul de viata al produselor agricole

CICLUL DE VIATA AL PRODUSELOR AGRICOLE SI
AGROALIMENTARE


Pentru ca produsele să fie considerate satisfăcătoare atât pentru producător cât şi pentru consumator, ele trebuie să se găsească într-un permament circuit de consum, dar şi de modernizare (noţiune interpretată mai ales sub aspectul calitativ).
Ciclul de viaţă al unui produs sau viaţă economică a produsului defineşte perioada dintre momentul lansării pe piaţă a unui produs şi momentul în care el dispare definitiv de pe piaţă, ca urmare fie a dispariţiei nevoilor pentru care a fost creat, fie a apariţiei unui nou produs, care satisface aceleaşi nevoi, dar are parametrii funcţionali superiori. Produsele diferă între ele din punct de vedere al vieţii economice (tab. 15.1).
Aprope toate produsele urmează ciclul de evoluţie, care comporta urmatoarele cinci faze (fig. I5.l): lansarea, acceptarea de către piaţă, dezvoltarea, maturitatea şi declinul.
De menţionat că, majoritatea produselor agricole sunt insensibile la scurgerea timpului, acestea rămânând cu aproape aceeaşi infăţişare chiar dacă nu au acelaşi loc în economie şi în consum. Ca mărfuri, deci ca obiect al activitaţii de vânzare-cumpărare, produsele agroalimentare descriu un ciclu de viaţă, începând cu lansarea şi terminând cu retragerea lor de pe piaţă. Desigur, moartea lor comercială, implicând dispariţia lor de pe piaţă, nu echivalează întotdeauna cu ieşirea lor din consum.
Factorii care determină durata şi ciclul de viaţă al produselor agroalimentare pot fi generali şi specifici.
In grupa factorilor generali pot fi încadraţi progresul tehnico-ştiinţific şi variaţia veniturilor consumatorilor, care accentueaza uzura morală (perimarea) a produselor, existenţa intr-o anumită perioadă pe piaţă, prin aceasta putându-se asigura baza materială pentru creşterea gradului de selectivitate a purtătorilor cererii faţă de oferta de bunuri şi servicii.
Categoria factorilor specifici este reprezentată prin: natura produsului, mărimea gamei de sortimente, posibilitatea ca produsele să primească noi utilizări sau de a fi destinate altor categorii de consumatori, reglementările legislative etc. Un rol deosebit, în toate fazele ciclului de viaţă al produselor, îl constituie calitatea acestora, fiind de dorit o maximizare a duratei fazei de maturitate, care se poate realiza prin:
- asigurarea unei neuniformităţi în vănzare, avându-se totodată în vedere şi câstigarea altor categorii de consumatori potenţiali;
- pe toată durata fazei de maturitate se impune continuarea şi adaptarea mijloacelor şi acţiunilor de informare a consumatorului pe care sortimentele respective le oferă;
- perfecţionarea continuă a calitaţii produsului constituie unul din mijloacele cele mai importante pentru menţinerea interesului consumatorului. In acest sens este necesar să se realizeze o cât mai bună cunoaştere a conţinutului cererii, iar în funcţie de posibilităţile de fabricaţie şi de noile cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, să se facă reproiectarea şi îmbunătăţirea continuă a concepţiei şi execuţiei sortimentelor respective.
In domeniul circuitului produselor agricole şi agroalimentare încadrate în grupa celor de baza (strategice), se poate spune că majoritatea acestor produse, nu prezintă declin. Odată cunoscute şi apreciate de consumatori, ele devin necesare în viaţa oamenilor.
Totodată modificările tehnice, ritmul desfacerilor, uşurinţa de pătrundere a produselor pe aceeasi piaţă, comportamentul consumatorului etc., determină şi la aceste produse un ciclu de viaţă; cu referire la produsele agroalimentare ce rezultă din foarte multe transformări.
In agromarketing curba ciclului de viaţă al produselor este dată de tendinţa evolutivă a tehnologiilor de producţie agricolă, de industrializare şi semiindustrializare, pentru sectorul de fabricaţie. Prin stadiul de perimare pe care 1-a atins un produs se întelege momentul în care a ajuns să fie învechit, demodat, să nu mai fie competitiv în faţa altor sortimente care satisfac mult mai bine cerinţele consumatori lor şi sunt preferate de aceştia. Pe măsura ce procesul de perimare se adânceşte, sortimentele respective sunt înlocuite şi în consecinţă sunt scoase din producţie.
Principalii factori care conduc la perimarea sau uzura morală a unui produs agroalimentar sunt consideraţi următorii (după Niculescu N., 1978):
- Perimarea produsului ca urmare a scăderii calitaţii care se manifestă deobicei după o perioadă îndelungată de fabricaţie a lui, în situaţiile în care exigenţa pentru asigurarea caracteristicilor iniţiale scade şi în procesul tehnologic se înregistrează modificări care influentează negativ asupra performanţelor produsului. Apariţia unor fenomene de perimare de acest gen evidenţiază insuficienţa preocupare pentru calitatea şi competitivitatea produselor pe piaţa şi în acelaşi timp o lipsă de exigenţă din partea agenţilor economici comercializatori şi ai organizaţiilor de control al calităţii.
- Perimarea produsului ca urmare a perfecţionărilor tehnologice ce au avut loc, au drept consecinţă apariţia pe piaţă a unor sortimente cu performanţe tehnice şi economice superioare, mai apropiate de nevoile de utilizare ale consumatorilor şi apreciate de aceştia. Modernizarea care se manifestă în industria alimentară determină perimarea multora din vechile sortimente, care trebuie să fie schimbate în sens novator sau înlocuite cu altele mai eficiente.
- Perimarea produsului ca urmare a modificării cerinţelor consumatorilor reprezintă o altă influenţă ce se manifestă asupra gamei sortimentale. Schimbarea nevoilor consumatorilor, modificarea gusturilor acestora, sunt datorate mutaţiilor sociale produse, ridicării nivelului de trai, a contactului cu alte sortimente considerate mai eficiente şi multor altor cauze.