Piata Agricola

PIAŢA AGRICOLĂ ŞI AGROALIMENTARĂ;
CARACTERISTICI, FORME
Caracteristic pentru piaţa produselor agroalimentare cu referire la produsele de importanţă majoră în asigurarea securităţii alimentare a populaţiei - este existenţa unor elemente specifice, putându-se enumera (după Gavrilescu D., 1995):
- pieţele agroalimentare sunt pieţele în care rolul intervenţionalismului statului este foarte ridicat. Acest caracter este dat de rolul prioritar al asigurarii alimentaţiei ca factor esenţial al societaţii umane;
- pieţele produselor agricole sunt extrem de ierarhizate, existând de la piaţa mondială la pieţele regionale, naţionale şi cele locale, care formează obiectul a numeroase înţelegeri şi reglementări;
- piaţa agricolă mondială are un caracter rezidual, producţia agricolă fiind deschisă prioritar consumului intern;
- mecanismele de stabilizare ale pieţelor mondiale sunt destul de complexe şi de specializate pe zone şi produse şi fac obiectul a numeroase înţelegeri internaţionale .
În cadrul comerţului interior pieţele produselor agricole pot fi încă clasificate în: pieţe ale producătorului, pieţe de interes naţional, contracte de livrare.
Tot în cadrul nomenclaturii pieţelor se cunoaşte că industriile de transformare antrenează o evoluţie spre produsele condiţionate, care delimitează pieţele ale produselor de bază (agricole) şi pieţele produselor finite. Există, totodată, o interdependenţă între produsul netransformat (de exemlpu cartofii, ceapa etc., ca atare) şi produsul transformat (aceleaşi produse enunţate anterior dar deshidratate).
Această interdependenţă nu este aceaşi pentru majoritatea produselor industriale, la care se efectuează tranzacţii bine delimitate în diferite stadii ale transformării acestora (lâna-ţesături-confecţii), după cum nici în cazul unor produse alimentare (grâu, făină, pâine).
Privitor la aceste probleme, producătorul se orientează în politica de marketing spre situaţiile conjuncturale de piaţă care îi pot asigura cele mai favorabile rezultate, şi anume:
- pieţele unde preţurile sunt relativ stabile (care permit producătorilor să-şi asigure un anumit nivel al preţurilor şi în consecinţă să-şi planifice producţia);
- pieţele care dau o anumită garanţie (asigurare) producătorilor în situaţia livrării produselor agricole;
- pieţele unde preţurile asigură o bună susţinere (şi rambursare) a investiţiilor făcute de producătorii agricoli (aceasta fără să diminueze nici producţia, nici consumul unor categorii de produse agricole);
- pieţele care asigură un control obiectiv şi permanent al calitătii produselor agricole;
- pieţele cu un sistem eficient de distribuţie (cu referire la existenţa celor mai bune circuite de valorificare);
- pieţele unde în negocierea produselor există un echilibru (cu ponderi egale) între cumprător şi vânzător.