Marketing Agricol

MARKETINGUL ŞI SISTEMELE AGROALIMENTARE

Privind domeniul produselor agricole, marketingul are anumite particularităţi datorită caracterului pieţelor acestor produse. Ramura marketingului specializată în problemele acestui domeniu, indiferent dacă este vorba de produse care merg în consumul industrial, sau sunt direct prezentate pentru consumul populaţiei poartă denumirea de marketing agricol sau agromarketing.
Marketingul agricol cunoaşte o serie de particularităţi generate de specificul activităţii agricole, acestea referindu-se la: dependenţa mai mare a producţiei agricole de factorii naturali şi biologici, caracterul sezonier al producţiei vegetale, nivelul mai scăzut al peformaţiei din agricultură etc.
In literatura de specialitate (B. Yon, 1976) sunt cunoscute elemente care dau un anumit specific marketingului agroalimentar, şi anume:
- marketingul a fost cunoscut mai întâi în sectorul agroalimentar şi apoi generalizat în celelalte sectoare. Postul de şef de produs (care a avut şi atribuţii privind activitatea de marketing) a fost mai întâi introdus în firmele agroalimentare;
- activităţile de marketing desfăşurate pe marile pieţe de consumatori privesc întotdeauna produsele alimentare;
- marketingul, prin activităţile sale specifice, nu este niciodată interesat numai pentru produsele agricole sau pentru cele după o prima transformare, ci pentru cele agroalimentare;
- marketingul agroalimentar nu se poate concepe numai în cadrul binomului dat de elemente "produs-piaţă", ci în cadrul trinomului "produs-tehnologie-piaţă". Aceasta întrucât în etapa actuală este foarte necesar de a integra şi vedea posibilităţile de introducere a tehnologiilor de transformare a produsului agricol în comercializarea produsului în stare proaspată, dar mai ales pentru derivatele produsului respectiv;
- în filiera marketingului agroalimentar există o multitudine de agenţi economici care au specificitaţii distincte cu referire la; agentul economic primar (de regulă acesta fiind identificat cu producătorul agricol), agentul economic secundar (acesta fiind reprezentat de o cooperativă, o asociaţie sau o altă formă de înţelegere), agentul economic de tip întreprindere (considerat un integrator care la rândul lui poate fi integral), agentul economic monopolist sau tradiţional, agenţii economici prestatori de servicii şi alte activităţi intermediare, agenţii economici din sfera distribuţiei finale ( comercianţii ).