Informatia si decizia in agromarketing

INFORMAŢIA ŞI DECIZIA ÎN AGROMARKETING

Existenţa sistemului informaţional decizional este impusă de cunoaşterea nevoilor de perspective ale pieţei, a conjuncturii existente, agentul economic trebuind să cunoască produsele similare existente pe piaţă sau în curs de apariţie pentru a adopta cele mai bune decizii.
Fluxurile de informatizare ale cererii şi ofertei de produse agroalimentare au rolul de a face legatura informaţională între diferitele verigi ale filierei agroalimentare ce furnizează informaţii necesare corelării cererii cu oferta din cadrul pieţei agroalimentare. Dar echilibrul acestei pieţe agroalimentare nu implică în mod necesar şi o satisfacere a consumului din punct de vedere alimentar (alegerea alimentelor) şi nutriţional (structura consumului raţiei alimentare). Echilibrul cererii cu oferta în cadrul pieţelor reale din diferite ţări din lume, scot în relief - indică chiar -, niveluri diferenţiate de consum.
Informaţiile sunt necesare agentului economic - în mod selectiv - atât în ceea ce priveşte pieţele interne cât şi cele externe.
Informaţiile asupra situaţiei economice generale se referă, în special, asupra ramurilor agroalimentare în raport cu alte sectoare.
Informaţii privind structura capacitaţilor de producţie agricolă, agroalimentară şi distribuţia produselor agricole
Informaţii asupra ofertei de produse agroalimentare cu referire la import, export, sezonalitate, metode de comercializare, etc.
Informaţiile asupra consumului de produse agroalimentare; comportamentul consumatorului; caracteristicile produselor appreciate de consummator.
Informaţii asupra condiţiilor de vânzare; modalitaţi de plată; clause penale.
Informaţii asupra preţurilor.
Sistemul de marketing local prin care se pot cunoaşte: modalitaţile de organizare, principalele pieţe pentru vânzare, formele şi costul distribuţiei.
Date informaţionale care vizează comerţul exterior.
Informaţii necesare evaluării securităţii alimentare a populaţiei; capacitatea de aprovizionare; gestiunea resurselor naturale; nivelul de bunăstare a populaţiei.
) Informaţii de identificare şi evaluare a produselor agricole şi agroalimentare pentru care este necesar a se preciza următoarele:
- date de identificare a produselor, prin cunoaşterea sortimentului, producătorului etc.; informaţii privind caracteristicile produsului respectiv cu referire la componente de valoare sau materiile prime, utilizările pentru care este indicat, termenul de garanţie, etc.; elemente privind reglementările legale şi atestările în baza cărora s-a fabricat produsul; informaţii redate prin elemente senzoriale vizuale olfactive şi gustative.
2) Informaţiile de utilizare a produsului agroalimentar care sunt specifice fiecărei grupe de sortimente şi anume sortimente tradiţionale şi sortimente noi sau îmbunătăţite. Aceste informaţii se referă în speţă la:
- modul dc păstrare, utilizare, conservare a alimentelor;
- caracteristicile tehnice, performanţele şi avantajele pe care le prezintă pentru consumatori.
Intrucât suporţii de informaţii diferă în funcţie de mesajele ce se vor transmite, pentru produsele agroalimentare, este necesară o delimitare mai întăi a mijloacelor de comunicare pentru informaţiile de identificare şi evaluare în care se identifică ca suporţi produsul agroalimentar ca atare şi ambalajul, iar în al doilea rând mijloacele de comunicare a informaţiilor de utilizare a produsului la care cele mai importante căi de transmitere sunt înscrierea pe ambalaj, documentele ataşate produsului şi/sau destinate reţelei de desfacere comerciale.
Ca atare sfera informaţională în marketingul producţiei agroalimentare are o complexitate deosebită, tocmai prin ansamblul şi obligativitatea elementelor structurale. In mod sintetic acest conţinut al informaţiei va trebui să urmărească principalele laturi ale politicii în marketing, care se referă la produs, preţ, promovare şi distribuţie, iar la fiecare dintre acestea precizate elementele referitoare la conţinutul şi tipul informaţiei (CE?), sursa de informaţie (CINE?), localizarea teritorială a acesteia (UNDE?), perioada la care se referă (CAND?), formele si modalitatea de obţinere a informaţiei (CUM?).
Având la bază aceste informaţii şi în sfera agromarketingului cele mai importante decizii se pot referi la:
- decizii privind produsul (obţinerea şi garanţia menţinerii pe piaţă a acestui produs);
- decizii privind preţurile (prin comparaţie cu costurile de producţie şi preţurile de piaţă);
- decizii privind distribuţia produsului;
- decizii privind procesele de transformare a produsului agricol;
- decizii privind livrarea pe piaţă a produsului respectiv (cu referire la publicitatea şi promovarea produsului).
Totodată având în vedere particularităţile sectorului producţiei agroalimentare, fenomenul sezonier este, întâlnit atât în producţie dar şi în desfacere. Pentru fundamentarea deciziilor în sectorul de producţie, de aprovizionare şi desfacere, cât şi al forţei de muncă, este deosebit de important să se cunoască metodele pentru determinarea factorului sezonier.
Cauza principală care determină oscilaţiile sau abaterile sezoniere o constituie succesiunea anotimpurilor. Utilizând mai multe metode se poate determina factorul sezonier.
In mod frecvent, metodele de ajustare pot estima tendinţa evolutivă şi prognoza desfacerilor, prin metodele simple (metoda mediilor mobile, ajustarea pe baza sportului, ajustarea pe baza indicelui mediu de creştere), cât şi prin metodele analitice (ajustarea prin funcţie de regresie, ajustarea pe baza funcţiei exponenţiale).
În cazul acestor metode fenomenele şi procesele economice au caracter sezonier atât pentru datele reale din sfera de activitate a agro-marketingului, căt şi a datelor ajustate (teoretice). Oscilaţiile fenomenului sunt datorate unor factori întâmplători, dar şi unor factori ce au o regularitate ciclică în apariţia pe piaţa agroalimentară. Apariţia variaţiei sezoniere poate fi determinată prin calculul coeficienţilor de sezonalitate, abaterea standard şi exemplificării grafice prin diafragme.
Se poate concluziona că studiul sezonalitaţii se impune în agromarketing, întrucât prin cunoaşterea rezultatelor obţinute prin metodele folosite în determinarea valului sezonier, se poate interveni pentru atenuarea acestuia cu mijloacele specifice activitaţii de agromarketing.